Deci NU sunt singur pe lume???

Începusem să fiu cunoscut în oraș și mulți îmi spuneau că „au programări pe luni de zile“, doar să scape de mine, că îmi mersese vestea că‑s „pretențios“. Altora în schimb le plăcea că aduceam materiale bune și de calitate și erau deschiși la minte, să mai învețe câte ceva nou.

A mai trecut ceva vreme și nea’ Ionică mi‑a trimis vorbă printr‑un prieten să‑l caut, că are o lucrare complicată și vrea să vopsească o mașină „la un client cu pretenții“. Avea nevoie să‑l ajut… la izolat!!!… J
Client cu pretenții m‑am intrebat? Serios??? Mai este unul? Deci NU sunt singur pe lume???

Asta era o veste bună! Mai erau și alți nebuni ca mine pe pământ!! Am prins curaj…
Am mers la nea’ Ionică, își făcuse deja în parcarea blocului un mic garaj din tablă în care încăpea mașina și era și puțin loc în jurul ei. Asta pentru că‑l prinsese o ploaie și a stricat o mașină gata vopsită.

Avea acum de vopsit tavanul la un Passat și nu știa cum să facă. Clientul nu vroia să se vadă că‑i vopsită mașina.
A vrut să dea jos parbrizul dar era lipit… Nimeni nu știa atunci cum se face și nici cu ce să‑l lipească la loc.

Aveam la mine, aduse din Germania, două role de bandă de mascare. Avansasem deja de la etapa cu leucoplast. Am tăiat niște fâșii de plastic subțire dintr-un PET de apă minerală, fâșii pe care le-am lipit pe marginea benzii. Apoi, cu o țiplă de plastic, am îndepărtat chederul de pe caroserie și am băgat acolo banda cu fâșia de plastic pe ea. Am tras banda și am lipit-o peste cheder, pe parbriz. Am mai pus câteva rânduri de bandă ca să nu se dezlipească și am mascat parbrizul cu 3 ziare.
Așa am vopsit PRIMA mașină cu parbrizul lipit și nu s-a văzut la cheder că era vospit. Se vedea în schimb la culoare, nu se potrivea deloc, dar asta puțini vedeau și mai puțini știau.

După câțiva ani, am găsit în Germania banda Ste-Go, special gândită pentru izolarea parbrizelor lipite.
Eu o „inventasem“ sau re-inventasem de vreo 4–5 ani, dar nu m-am gândit că puteam să o și brevetez